Patrimoniul maritim Sama-Bajau arata cum barcile, zonele de pescuit, cunoasterea orala si asezarile de coasta au modelat apartenenta in estul Indoneziei.
Vocea profundă a bedugului arată cum o tobă de lemn a ajuns să organizeze rugăciunea, sărbătoarea și timpul comun în comunitățile musulmane indoneziene.
In toata Indonezia, bijuteriile ceremoniale au marcat rangul, stramosii, aliantele matrimoniale, obligatia rituala si identitatea locala prin materiale pretuite ca mai mult decat simple podoabe.
În întreaga Indonezie, batikul s-a dezvoltat ca un limbaj textil regional în care peisajele locale, simbolurile ancestrale, istoriile comerciale și identitățile civice apar pe pânza vopsită prin rezervă cu ceară.