Singa
Singa este o figură apotropaică în mitologia tribului Batak din Sumatra de Nord, Indonezia. Singa reprezintă o putere binevoitoare și protectoare. Singa este descrisă ca „parte om, parte bivol de apă și parte crocodil sau șopârlă”. Este reprezentat în diverse feluri, dar are întotdeauna o față alungită, cu ochi mari bombați, un nas bine definit și o barbă lungă în spirală. Alte figuri - cum ar fi alte zeități protectoare sau figuri ancestrale - pot fi, de asemenea, reprezentate stând în picioare sau stând deasupra capului singa.
Etimologie
Cuvântul singa este derivat din limba sanscrită, cuvâtul singa însemnând leu. Pentru tribul batak singa are o semnificație mai degrabă magică decât zoologică, așa că nu simbolizează un leu, ci Nāga sau Boru Saniang Naga, șarpele de apă primordial din mitologia hindu-budistă.
Ca ornamentație
Imaginile cu singa sunt sculptate în diverse obiecte, cum ar fi ustensile de uz casnic, recipiente pentru substanțe medicinale, bijuterii, amulete, sicrie de lemn, sarcofage de piatră, hambare și case tradiționale Batak. Utilizarea sa frecventă a făcut din singa un simbol al culturii Batak. O sculptură singa aplicată pe o casă Batak se numește singa ni ruma sau „singa casei”.
Utilizarea apotropaică a figurii singa poate proveni din perioada hindu-budismului Batak din secolul al IX-lea (tribul Batak este predominant creștin și musulman în zilele noastre). Una dintre caracteristicile majore ale arhitecturii hindu-budiste din Java și Bali este figura omniprezentul kirtimukha (monstru mitologic) deasupra arcadelor și ușilor. Este în perioada stilului Aparajita de la începutul secolului al IX-lea, când aceste versiuni Batak ale kirtimukha numite singhamugam apar și sunt răspândite.